למה להתנגד הדבש לפני כמה אלפי שנים מבלי להרוס?

ארכיאולוגים בימינו גילו דברים מפתיעים רבים בקברים מצריים. בין התכשיטים ושאר אוצרות חבויים במקומות מסתוריים אלה כוללים כלי המכיל דבש שהולכת אחורה אלפי שנים וממשיך להיות טוב מספיק כדי לאכול למרות חלוף הזמן.

Există alte câteva alimente care se păstrează bune, în stare crudă, pentru o perioadă lungă de timp: sarea, zahărul şi orezul uscat sunt câteva dintre ele. Totuşi, miere este specială: ea rezistă trecerii timpului şi se menţine într-o stare complet comestibilă; poate că nu am dori să gustăm orez crud sau să mâncăm sare, însă putem să desfacem o urnă cu miere de acum câteva mii de ani şi să ne bucurăm de ea, fără a o pregăti în vreun mod special, ca şi cum ar fi veche de o zi. Mai mult, longevitatea mierii îi conferă şi alte proprietăţi (cum ar fi cele medicinale) pe care alte alimente cu o durată lungă de viaţă nu o au. Acest lucru ne face să ne întrebăm – ce anume face mierea să fie un aliment atât de special?

התשובה היא כמעט מורכבת כמו טעם דבש: זה מספר גורמים פועלים בהרמוניה מושלמת כדי להשיג את האפקט הזה.

הסיבה הראשונה היא בגלל ההרכב הכימי של הדבש. דבש הוא בעיקר סוכר. סוכרים הם לטווח היגרוסקופי כלומר במצב הטבעי שלהם מכילים מעט מאוד מים, אבל זה יכול לספוג את האווירה בקלות, אלא אם הם מכוסים. "דבש בצורתו הטבעית, מכיל לחות מעט מאוד. בסביבה כזו מעט מאוד חיידקים או מיקרואורגניזמים יכול לשרוד, אז למות, "אומרת אמינה האריס, מנכ"ל דבש מרכז האבקה de la Institutul Robert Mondavi al Universităţii California. Explicaţia lui Harris dezvăluie un element important al longevităţii mierii: pentru ca mierea să se strice, este nevoie să fie ceva în interiorul său care să se strice. Într-un astfel de mediu neplăcut, organismele nu pot supravieţui suficient de mult în miere pentru a avea oportunitate de a „strica” acest aliment.

De asemenea, mierea este extrem de acidă. „Are un pH ce se găseşte undeva între 3 şi 4,5, aproximativ, iar acest acid va ucide aproape orice doreşte să crească în miere”, mai spune Harris. Astfel, bacteriile şi alte organisme care scurtează durata de viaţă a alimentelor sunt nevoite să caute o altă gazdă, căci speranţa de viaţă în miere este foarte scăzută.

עם זאת, דבש הוא היגרוסקופי מזון בלבד. דבשה, למשל, משקע נגזר מיצוי סלק סוכר, היא מאוד היגרוסקופי והוא גם חומצי (אבל פחות דבש, בעל pH של 5.5). עם זאת, למרות ארוך שנמשך מהוולס ולבסוף נשבר.

למה לקלקל צורה של סוכר ודבש לעולם חוסן? דבורים לשחק תפקיד.

Nectarul, materialul colectat de albine pentru a face mierea, este în mod natural foarte bogat în apă (ce reprezintă 60%-80% din masa totală a nectarului). În procesul producerii mierii, albinele joacă un rol important în eliminarea apei, ele bătând din aripi pentru a usca nectarul. Pe lângă bătăile aripilor, albinele mai au o contribuţie la longevitatea mierii. În stomacul albinelor există o enzimă ce poartă numele de glucozoxidază. Atunci când albinele regurgitează nectarul din gură pentru a produce mierea, această enzimă se amestecă cu nectarul şi îl descompune în două elemente: acid gluconic şi peroxid de hidrogen. „Peroxidul de hidrogen este celălalt element care acţionează împotriva tuturor elementelor nocive care s-ar putea dezvolta în miere”, explică Harris.

Din acest motiv, mierea a fost folosită de-a lungul secolelor ca remediu medicinal. Pentru că este aşa de groasă, pentru că respinge orice fel de microorganism şi deoarece conţine peroxid de hidrogen, mierea reprezintă bariera perfectă împotriva infecţiilor în cazul rănilor. Tăbliţele sumierene din argilă descriu cea mai veche folosire documentată a mierii în scopuri medicinale, relatările din acea perioadă arătând că mierea era folosită în 30% dintre reţete. De asemenea, egiptenii antici foloseau mierea în scopuri medicinale în mod regulat, producând alifii pentru afecţiunile de piele şi de ochi. „Mierea era folosită pentru a acoperi o rană, o arsură şi alte probleme similare, deoarece nu permitea niciunui microorganism să se dezvolte, fiind astfel un bandaj natural”, explică Harris.

יתר על כן, כאשר הדבש מאוחסן בתוך צנצנת, הוא סופג לחות. "כמו המים נספגים מן הפצע, שאחרת יורשה זיהום, משחרר דבש כמות קטנה מאוד של מי חמצן. סכום זה הוא בדיוק מה שאנחנו צריכים - הוא נמוך מספיק מגרה הריפוי, "אומר האריס. למעשה, דבש משמש למטרה זו היום: מכרה חברה למדעי Derma בבתי חולים ברחבי העולם MEDIHONEYפלסטרים ותחבושות מכוסה הריפוי של הדבש.

הגורם האחרון מסביר את אריכות הימים של דבש הוא שהוא נשמר במיכלים סגורים. למרות הדבש הוא superfood, זה לא על-טבעי: אם אתה ממשיך חשפת בסביבה לחה, זה יכאב. "כל עוד הכובע מוכנס ולא להוסיף מים, דבש לא לקלקל. אם אתה מוסיף מים, אבל הדבש עלול להינזק. כמו כן, אם מסירים את הכיסוי, מים עלולים להיכנס הספינה והוא יכול להביא לפגיעה דבש, "מסביר האריס.

אז אם אתה רוצה לאחסן דבש במשך מאות או אלפי שנים, לעשות את מה שאתה עושה ולשמור דבורים דבש וחתומה.