Arie protejată din interiorul Bucureștiului Delta sjön Vacaresti – Prima

2011 upptäckte han genom enhetens lins mitt i Bukarest, under sopor och bränd växtlighet, en naturskatt - Văcărești-deltat. Sedan dess har han tagit dussintals fotosessioner som dokumenterar den imponerande biologiska mångfalden mellan kvarteren i Berceni-kvarteren och engagerat sig i kampanjen som lanserats av Salvați Delta och National Geographic för att etablera ett skyddat område på deltats yta. Efter år av ansträngningar är kampanjen på gränsen till framgång, men myndigheterna försenar det slutliga beslutet. Fram till dess förklarar Helmut Ignat genom sina bilder varför det är viktigt att skydda Văcăreștideltat, som kan vara det första skyddade området inne i Bukarest.Hur upptäckte du Delta Văcăreşti och vad betyder den här platsen för dig?
Jag fick ett uppdrag från National Geographic Rumänien att göra en rapport om denna plats, i samband med vilket intressanta rykten cirkulerade. De första kontakterna, i februari 2011, var ödsliga: en betongvall full av sopor, ett fält med bränd växtlighet på många hektar, torr vass, avhuggna träd, aggressiva hundar, etc. Efter hand överträffade dock faunan, floran och de ständigt föränderliga landskapen, trots de relativt små dimensionerna, mina förväntningar. Från medvetenheten om värdet av ekosystemet och dokumentationen för rapporten, växte idén om naturparken fram, omvandlad till ett konkret projekt, som sköts med passion av medlemmarna i en initiativgrupp (National Geographic, Salvaţi Delta, Ecopolis , Kogayon). Jag minns med glädje att det första omnämnandet av en referensmodell - Costanera Sur från Buenos Aires - jag hittade den även i ett material som finns i "Green Report". Senare, på väg till Antarktis, lyckades jag faktiskt besöka denna plats.

Många kallar denna plats en skatt av biologisk mångfald. Vilka är de viktigaste och mest sällsynta arterna som du förevigat här?
Ja, det är ett robust ekosystem som, när det väl skyddas, kommer att erbjuda alla framtida generationer en oas av natur i sin stad, vilket kommer att öka dess urbana värde över tiden. Jag skulle ha undvikit stora ord, som skapar för höga förväntningar för dem som är mindre insatta i naturens förhållanden. Till exempel spreds informationen om att "94 sällsynta fågelarter" kan hittas i Văcăreşti oändligt i pressen! Detta genererar en stor besvikelse för dem som förväntar sig att vid sitt första besök, oavsett årstid, kommer hundratals exemplar av de 94 sällsynta arterna att flyga runt dem, möjligen med ett superexotiskt utseende! I verkligheten talar vi förstås, som i fallet med alla andra naturområden i världen, om det totala antalet arter som rapporterats och fotograferats över tid, av vilka endast en del häckar här (cirka 30 arter), en del är bara i passage eller vinter här.

Floran erbjuder förtjusande bilder under den varma årstiden. Naturligtvis finns det också många arter av insekter, mindre intressanta för den oinvigde, men mycket viktiga för ekosystemet, men vi har förstås också spektakulära överraskningar, som rävar och framför allt uttrar. Specialister sysslar med identifiering och klassificering av arter, jag begränsar mig till fotografering. De som är intresserade av en detaljerad analys av faunan och floran i Văcăreşti kan konsultera "Foundation Study", som görs tillgänglig för allmänheten på webbplatsen Spara deltan.

Varför behöver Bukarest naturparken Văcăreşti?
Från den här parken? Pentru că oraşului i s-au răpit ,după ’89, sute de hectare de spaţii verzi, iar acum trebuie să ne luptăm pentru fiecare metru care mai poate fi salvat. Necesitatea de noi parcuri este impusă nu numai de normele internaţionale, dar şi de propriile strategii de dezvoltare (teoretice, pentru că, de fapt, Bucureştiul ocupa un ruşinos ultim loc în clasamentul European Green City Index, capitolul guvernarea de mediu). De fapt, nici nu este prea mult de discutat aici, este evident.

De ce natural? Pentru că direcţia mondială este de readucere a naturii şi biodiversităţii în interiorul oraşelor, cu beneficii majore pentru populaţie şi cu un rol educativ imens pentru copii. În acest scop, au fost create în marea majoritate a oraşelor importante sute de arii naturale protejate urbane. New York are 47, Londra peste 40, Viena 30% din suprafaţa administrativă, şi aşa mai departe. Pentru Bucureşti ar fi prima arie naturală protejată şi speram să fie doar un început, un model pentru toate oraşele României. În parcuri tip Herăstrău nu se poate face educaţie ecologică şi cultiva dragostea pentru natură.

De ce Văcăreşti? Pentru că aici se întrunesc toate condiţiile, s-a creat deja un ecosistem, în 25 de ani. Sunt 25 de ani într-un fel câştigaţi, pentru că un parc creat de la “zero”, azi va arăta cu adevărat bine peste foarte mult timp! Este un proiect de notorietate mondială, o soluţie ideală pentru un oraş îmbâcsit. Orice altă propunere în afară de parc ar însemna betonare, ceea ce este inadmisibil. Pentru că este ultima şansă a oraşului, nu mia există o asemenea suprafaşă verde.

Cum se desfăşoară o sesiune foto în Parcul Natural Văcăreşti?
Nu există o sesiune foto standard. Înseamnă răsărit sau apus, în aer cu elicopterul sau în apă cu costumul de neopren, pe terasa “Observatorului” de la Asmita, pe acoperişul maşinii sau al hotelului Rin, în stuf de peste doi metri sau în barcă, pe căldura înăbuşitoare sau ger napraznic, în nămol sau zăpadă până la genunchi, înseamnă bucuria de a fi martorul unor momente frumoase sau revolta de a descoperi noi distrugeri. Şi înseamnă, întotdeauna, prea puţin timp.

Care ar fi părțile plăcute și cele neplăcute la o sesiune foto în Văcărești?
Fără îndoială cele mai plăcute momente sunt cele în care am ocazia de a surprinde momente “intime” din viaţa “de familie” a păsărilor, fără a le deranja, ceea ce este foarte greu. Aceste vieţuitoare sunt foarte timide şi speriate, mai ales la noi; este amuzant să auzi oameni că “nu sunt păsări, pentru că eu nu le-am văzut”. Sunt întotdeauna, dar, în general, nu se adună în întâmpinarea vizitatorilor, dimpotrivă, se camuflează, zboară sau se ascund în stuf. Cu excepţia chirighiţelor, care devin agresive, dacă te apropii de colonie. Îmi amintesc şi satisfacţia descoperirii în cardul aparatului-capcană a primelor fotografii cu vidre sau imaginea parcului învăluit de un strat subţire de ceaţă, sau cele câteva secvenţe de hrănire în aer a ereţilor de stuf, după ore de aşteptare. Neplăcute sunt imaginile, fotografiate sau nu, cu munţii de gunoaie, copacii tăiaţi, incendii provocate şi vegetaţia arsă, capcanele pentru păsări. Neplăcut este şi sentimentul de nemulţumire că nu am găsit până acum soluţii pentru paza acestui loc, chiar şi înainte de declararea parcului natural.

Cum aţi interacţionat cu oamenii din această zonă?
În general, fără probleme. Cu pescarii, ne ignorăm reciproc. Deşi nu înţeleg deloc cum este posibil să lase atâtea “urme” ale prezenţei lor. Oamenii din blocurile din jur mai întreabă cum merg procedurile administrative, sunt foarte interesaţi de a avea un parc în proximitate. Probleme am avut cu revendicatorii terenurilor, la acţiunile de ecologizare organizate de Salvaţi Delta. Aceştia au profitat de prezenţa presei pentru a-şi face cunoscute opiniile, nu chiar favorabile înfiinţări parcului. Dar poziţia noastră este, considerăm, corectă. Parcul Văcăreşti este un obiectiv de interes public vital pentru oraş, foştii sau actualii proprietari trebuie să primească despăgubiri conform legilor şi deciziilor instanţelor. Ceauşescu a făcut mult rău oraşului şi locuitorilor, dar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Aşa cum nu va fi demolată “Casa Poporului” pentru a se reface cartierul Uranus, aşa, nici aici, nu are rost să discutăm despre demolarea “Acumulării Lac Văcăreşti” pentru a se reconstitui cartierul vechi.

Cea mai delicată situaţie este legată de locuitorii ilegali. Este evident că este imposibil să locuiască acolo fără a avea un impact negativ asupra mediului. Dar, pe de altă parte, câţiva dintre ei chiar ne-au ajutat în misiunea noastră şi sperăm să putem ca, odată cu conturarea unei soluţii administrative, să le oferim posibilitatea unei “reconversii profesionale” (respectiv să-şi poată câştiga existenţa muncind aici, desigur fără a avea posibilitatea de a şi locui în parc). Desigur că şi autorităţile trebuie să se implice mai mult, pentru că simpla aruncare a lor dintr-o parte în alta nu rezolvă nimic. Sunt acolo şi copii inteligenţi şi cu un fond bun, care trebuie duşi la şcoală, pentru a deveni oameni “normali”.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) nu a avizat, deocamdată, înfiinţarea ariei protejate Văcăreşti. Cum vă implicaţi, în continuare, în susţinerea acestei cauze?
Afirmaţia trebuie puţin nuanţată: CGMB a votat favorabil de cel puţin două ori (dacă nu chiar de trei ori) proiectul PNV şi chiar avem avizul administrativ al primăriei, încă din 29 aprilie 2014! Numai că efectele acestuia sunt suspendate, deoarece s-a găsit cineva să conteste tipul de şedinţa în care s-a votat printre multe altele şi proiectul Văcăreşti. Apoi, au apărut nişte complicaţii procedurale (necesitatea contestabilă de a fi votat cu majoritate de 2/3, părăsirea unei şedinţe CGMB de către o parte a consilierilor, cei rămaşi nemaifiind suficient de mulţi pentru un vot valabil…). În final, contează rezultatul: după nouă luni, CGMB şi PMB, principalele entităţi ce au datoria să se ocupe de calitatea vieţii cetăţenilor oraşului, nu sunt capabile să emită un simplu aviz necesar pentru înfiinţarea unui parc care beneficiază de toate argumentele urbanistice, ecologice şi sociale.

Partea, să-i spunem, amuzantă este că nu avem cu cine să ne luptăm, pentru că teoretic toată lumea susţine proiectul. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să continuăm dezvăluirea pentru populaţie a frumuseţilor locului, dar şi a pericolelor permanente. Şi să le aducem aminte, periodic, cu umilinţă consilierilor că societatea îi plăteşte să servească interesul public.